Stimate Dr. Gabor Maté,
Cu ocazia zilei dumneavoastră de naștere, vă scriu această scrisoare în calitate de patient advocate și fondator al unei comunități de suport pentru ADHD bazate pe dovezi științifice. Înainte de toate, doresc să vă transmit urări sincere de sănătate și să recunosc contribuțiile dumneavoastră semnificative în domeniul înțelegerii traumei și adicțiilor. 🎂
Munca dumneavoastră la Vancouver Downtown Eastside, alături de persoanele marginalizate care se confruntă cu dependențe severe, reprezintă un model de compasiune și umanitate în medicină. Cărțile dumneavoastră, în special „In the Realm of Hungry Ghosts", au contribuit la destigmatizarea adicțiilor și la promovarea unei abordări mai empatice în tratamentul persoanelor afectate. Această moștenire merită să fie celebrată.
Cu toate acestea, în calitate de persoană care urmărește zilnic o comunitate cu mii de persoane cu ADHD și aparținători din România și totodată în calitate de cercetător academic, simt o responsabilitate, atât etică cât și profesională, de a vă adresa o preocupare fundamentală.
Problema științifică
Pozițiile dumneavoastră publice privind etiologia ADHD (exprimate în „Scattered Minds", cunoscută în România drept „Minți împrăștiate", și în numeroase interviuri mediatizate) contrazic în mod substanțial consensul științific actual și, din păcate, generează consecințe reale pentru persoanele pe care încercăm să le ajutăm.
În cartea dumneavoastră și în interviuri, susțineți că ADHD nu este genetic, ci rezultă din experiențele adverse din copilărie și din deficiențe ale atașamentului parental. Această poziție se află în contradicție directă cu decenii de cercetare riguroasă.
📊 Conform unei meta-analize extinse a studiilor pe gemeni, heritabilitatea ADHD este estimată la aproximativ 74% (Faraone și Larsson, 2019), iar studiile pe gemeni cu diagnostice clinice au identificat o heritabilitate de până la 88% (Larsson et al., 2014).
📋 Declarația de Consens Internațională a Federației Mondiale pentru ADHD, semnată de 80 de autori din 27 de țări și susținută de 366 de experți, a stabilit 208 de concluzii bazate pe dovezi despre această tulburare, confirmând originile sale în neurodezvoltare și componenta genetică puternică (Faraone et al., 2021).
Citește și:
Andrei Hodorog
🔬 Dr. Russell Barkley, unul dintre cei mai prolifici cercetători în domeniul ADHD, a criticat în mod direct teoria dumneavoastră, subliniind că, deși există o corelație între ADHD și experiențele adverse din copilărie, studiile longitudinale arată că ADHD prezice expunerea la astfel de experiențe, nu invers (Barkley, 2002).
Cu alte cuvinte, trăsăturile ADHD (impulsivitatea, dificultățile de autoreglare) cresc probabilitatea ca persoanele afectate să experimenteze contexte de viață dificile, iar nu traumele sunt cele care cauzează ADHD.
Citește și:
Andrei Hodorog
De ce contează această distincție?
Această distincție între corelație și cauzalitate nu este doar academică. Ea are implicații profunde pentru familiile care primesc un diagnostic de ADHD.
Când un părinte cu un copil cu ADHD ascultă interviul dumneavoastră cu Joe Rogan sau cu Mel Robbins, în care sugerați că problemele de atenție ale copilului lor derivă din „stresul emoțional" al mediului familial, mesajul implicit este devastator: „Este vina ta."
Această narativă alimentează o cultură a vinovățirii parentale care este atât inexactă din punct de vedere științific, cât și profund dăunătoare din punct de vedere psihologic.
Ce văd în comunitățile noastre
În comunitățile noastre, care adună peste 40.000 de persoane și aparținători, văd regulat:
😔 Părinți copleșiți de rușine și autoînvinovățire, care întârzie să acceseze tratamente validate (inclusiv medicație, acolo unde este indicată) pentru că au internalizat ideea că trebuie mai întâi să-și „vindece trauma" sau să devină „părinți mai buni".
😔 Adulți cu ADHD care refuză să accepte un diagnostic pentru că „nu au avut o copilărie traumatică", rămânând astfel fără suport adecvat.
Aceste consecințe sunt reale și documentate în literatura de specialitate (Faraone et al., 2021).
Heritabilitate ≠ Fatalitate
Înțeleg că perspectiva dumneavoastră poate părea eliberatoare pentru unii: ideea că ADHD poate fi „vindecat" prin procesarea traumei oferă speranță acolo unde modelul genetic ar putea părea deterministic.
Cu toate acestea, recunoașterea bazei genetice a ADHD nu implică în niciun caz fatalismul. Dimpotrivă, înțelegerea precisă a etiologiei permite intervenții țintite și eficiente.
Heritabilitatea NU înseamnă imutabilitate. Persoanele cu ADHD pot și trebuie să primească suport, dar acest suport trebuie să fie informat de știință, nu de narațiuni seducătoare, dar nefondate.
Ce spun alți experți
🎓 Dr. Nick Haslam de la Universitatea din Melbourne a descris focalizarea dumneavoastră pe traumă ca fiind „dezechilibrată", argumentând că aceasta ignoră factorii genetici, sociali și neurobiologici în înțelegerea bolilor și adicțiilor (Haslam, 2023).
Nick Haslam
🎓 Profesorul James C. Coyne de la Universitatea din Pennsylvania a subliniat că abordarea dumneavoastră riscă să îndepărteze persoanele de tratamentele bazate pe dovezi.
Aceste critici nu vin din ostilitate, ci din preocupare autentică pentru pacienți.
Apelul meu
În lumina acestor considerente, vă adresez un apel sincer:
✅ Reconsiderați pozițiile dumneavoastră publice privind ADHD-ul.
✅ Actualizați-vă perspectiva în funcție de dovezile acumulate în ultimii 25 de ani de la publicarea „Scattered Minds".
✅ Recunoașteți public limitele teoriei dumneavoastră și impactul pe care afirmațiile dumneavoastră îl pot avea asupra familiilor vulnerabile care caută răspunsuri.
Nu vă solicit să renunțați la compasiune sau la interesul pentru traumă. Acestea rămân contribuții valoroase. Vă solicit să separați munca dumneavoastră legitimă în domeniul adicțiilor de afirmațiile nefundamentate despre ADHD. Vă solicit să aplicați aceluiași standard de onestitate intelectuală pe care îl promovați în alte contexte.
La 82 de ani, aveți o moștenire de apărat, dar și o oportunitate de a o îmbogăți. Liderii adevărați știu când să își revizuiască pozițiile în fața dovezilor. Sper că veți găsi curajul să faceți acest pas.
Cu respect și speranță în dialog,
Andrei Hodorog Patient advocate, cercetător academic și fondator About ADHD România 🧠
Bibliografie (click pentru a expanda)
Barkley, R. A. (2002). International consensus statement on ADHD. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 41(12), 1389. https://doi.org/10.1097/00004583-200212000-00001
Faraone, S. V., Asherson, P., Banaschewski, T., Biederman, J., Buitelaar, J. K., Ramos-Quiroga, J. A., Rohde, L. A., Sonuga-Barke, E. J. S., Tannock, R., & Franke, B. (2015). Attention-deficit/hyperactivity disorder. Nature Reviews Disease Primers, 1, 15020. https://doi.org/10.1038/nrdp.2015.20
Faraone, S. V., Banaschewski, T., Coghill, D., Zheng, Y., Biederman, J., Bellgrove, M. A., Newcorn, J. H., Gignac, M., Al Saud, N. M., Manor, I., Rohde, L. A., Yang, L., Cortese, S., Almagor, D., Stein, M. A., Albatti, T. H., Aljoudi, H. F., Alqahtani, M. M. J., Asherson, P., … Wang, Y. (2021). The World Federation of ADHD International Consensus Statement: 208 Evidence-based conclusions about the disorder. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 128, 789–818. https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2021.01.022
Faraone, S. V., & Larsson, H. (2019). Genetics of attention deficit hyperactivity disorder. Molecular Psychiatry, 24(4), 562–575. https://doi.org/10.1038/s41380-018-0070-0
Haslam, N. (2023). Gabor Maté claims trauma contributes to everything: from cancer to ADHD. But what does the evidence say? The Conversation.
Larsson, H., Chang, Z., D’Onofrio, B. M., & Lichtenstein, P. (2014). The heritability of clinically diagnosed attention deficit hyperactivity disorder across the lifespan. Psychological Medicine, 44(10), 2223–2229. https://doi.org/10.1017/S0033291713002493
Peele, S. (2011). The seductive, but dangerous, allure of Gabor Maté. Psychology Today. https://www.psychologytoday.com/us/blog/addiction-in-society/201112/the-seductive-dangerous-allure-gabor-mat
International Consensus Statement on ADHD (Barkley, 2002): https://www.russellbarkley.org/factsheets/Consensus2002.pdf
World Federation of ADHD: https://www.adhd-federation.org/publications/international-consensus-statement.html
Alte opțiuni de donații se regăsesc AICI.
Dacă sunteți o persoană în căutare de îndrumare pentru dvs. și/sau pentru o altă persoană aflată în grija dvs., este esențial să consultați direct un medic sau un specialist în sănătate mintală calificat pentru a primi sfaturi personalizate și adaptate specificităților situației personale.
Această abordare asigură că veți beneficia de o îndrumare profesională înțeleaptă și cu adevărat relevantă pentru nevoile dvs. unice. Puteți găsi o listă de recomandări din comunitate pe site-ul DoctorADHD.com
Dacă sunteți un profesionist, accentuăm importanța angajamentului dvs. într-un proces continuu de formare profesională și educație, precum și necesitatea obținerii de supervizare clinică adecvată.