Cercetător academic, doctor în filosofie, inginer. 🧠 Autismul și ADHD-ul m-au motivat să fac literatura bazată pe dovezi accesibilă publicului larg. Scriu despre neurodivergență pentru vorbitorii de 🇷🇴 limba română, cu date, referințe & suflet ✨
Declarația de consens privind ADHD-ul la adulți oferă cele mai recente recomandări bazate pe dovezi, argumentând necesitatea evaluării cuprinzătoare, opțiunile de tratament stimulante și non-stimulante și polifarmacia în comorbidități, accentuând importanța abordării multi-modale și monitorizării.
Acest articol detaliază protocoalele terapeutice pentru ADHD, oferind îndrumări despre cum să navigăm printre recomandările contradictorii ale medicilor, cu referințe la protocoalele CNAS, European Guidelines Group, European Network of ADHD și NICE NG87 pentru o înțelegere profundă și informată.
ADHD-ul nu este un concept recent, ci o condiție medicală reală, observată încă din secolul al XVIII-lea, când deficitul de atenție a fost definit pentru prima oară de Dr Alexander Crichton.
Într-o lume plină de etichete și așteptări rigide, creșterea unui copil cu ADHD poate părea o călătorie plină de provocări. Cum pot abordările pline de iubire, acceptare și personalizare transforma viața copilului dumneavoastră, deschizând ușa către un viitor mai bun?
Tulburarea Afectivă Bipolară de tip II și Tulburarea de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție (ADHD) sunt afecțiuni distincte, dar pot avea caracteristici care se suprapun, în special la adulți, făcând diagnosticul diferențial să fie o provocare.
Încă din anul 2014, Dr Russel Barkley a vorbit despre combinația dintre un stimulant (precum Metilfenidatul) și un non-stimulant (precum Atomoxetina). Recent, și medicii din România au început să utilizeze această practică.
