Accesul la serviciile de psihoterapie rămâne o provocare importantă pentru mulți români, în special pentru cei cu venituri reduse. Legislația românească recunoaște importanța psihoteapiei și pune la dispoziție multiple căi prin care cetățenii pot beneficia de psihoterapie gratuită sau cu cost redus.
Recomandările internaționale sugerează tratamentul simultan al dependențelor și ADHD-ului, iar legislația românească pare să ofere cadrul legislativ necesar, în care tratamentul este permis dacă beneficiile depășesc riscurile, în baza prescripției medicale și cu respectarea normelor administrative.
Sportivii utilizatori de medicație ADHD se confruntă cu provocări legislative specifice. Scutirile pentru Uz Terapeutic (TUE) permit utilizarea substanțelor interzise pentru nevoi medicale legitime. Acest proces necesită documentație detaliată și evaluare riguroasă.
Lisdexamfetamina are autorizație în România, dar nu este încă disponibilă în farmacii. O farmacie din Pandorf, Austria confirmă că poate elibera medicamentul pe baza rețetei românești. Articolul relatează două mărturii de succes și legislația relevantă în vigoare care ar putea facilita achizițiile.
Articolul analizează necesitatea introducerii pragurilor legale pentru infracțiunea de conducere sub influența substanțelor psihoactive, discutând diferitelor substanțe asupra capacității de a conduce, argumentele pro și contra stabilirii unor limite obiective.
Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) pentru metilfenidat (Concerta) a fost recent actualizat, aducând modificări semnificative, vizând în special adulții cu ADHD, acesta fiind mai aproape de viziunea științifică actuală a neurotipului.
Studiile recente arată riscurile majore ale antipsihoticelor la copii: creștere în greutate, tulburări metabolice și simptome extrapiramidale. Utilizarea off-label și lipsa monitorizării adecvate adaugă motive pentru care re-evaluarea urgentă și prioritizarea altor terapii sunt imperative.
Deși eficacitatea carbamazepinei este bine documentată la adulți pentru convulsiile parțiale complexe și pacienții bipolari care nu răspund la litiu, utilizarea sa specifică în populația pediatrică, și cu precădere în ADHD, NU a fost studiată în cadrul unor studii clinice bine controlate.
Tratamentul ADHD implică o serie de intervenții, medicamentele jucând un rol central. Cu toate acestea, experiențele individuale cu acestea pot varia semnificativ din cauza unei multitudini de factori: mediul înconjurător, gene, dinamica familiei, metabolism, excipienții utilizați în formulări.
Am avut onoarea să particip ieri în cadrul conferinței Co-crearea sănătății mintale, de la individ la comunitate, organizată de către Asociația Choice și Mental Health Europe, în parteneriat cu Asociația Psihologilor din România, cu ocazia Săptămânii Europene a Sănătății Mintale.
În gestionarea tratamentului pentru tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) pe perioada vacanțelor, există diverse opinii și practici. Unele dintre acestea, precum recomandarea unor pauze în administrarea medicamentelor NU apar în cadrul ghidurilor de practică medicală din Europa.
Terapiile bazate pe recompensă, cum ar fi Analiza Comportamentală Aplicată (ABA), sunt intervenții în dezvoltarea copiilor autiști. Există preocupări semnificative cu privire la impactul pe termen lung al acestor metode asupra dezvoltării sănătoase a acestor copii.
Impactul ADHD-ului transcende diferitele etape ale vieții, influențând performanța academică, profesională și relațiile interpersonale. Prin urmare, înțelegerea și abordarea eficientă a acestuia sunt esențiale pentru psihologii clinicieni din România.
Zahărul a fost frecvent etichetat ca un posibil vinovat în exacerbarea simptomelor de ADHD. In prezent, Declarația Internațională de Consens a Federației Mondiale ADHD neagă existența unei asocieri semnificative statistic (Faraone et al., 2021).
Dr Willliam Dodson afirmă: "Definiția noastră diagnostică este extrem de inadecvată în virtutea faptului că ignoră emoțiile, cogniția, sexul, hormonii, ADHD la bătrânețe, ADHD la menopauză și efectele ADHD asupra unei personalități în dezvoltare.".
Dr. Ramona Gheorghe ne vorbește despre ADHD-ul la copii și adolescenți în cadrul emisiunii TOP MEDICII. Interviul abordează întrebări precum: Ce este ADHD-ul? Dispare odată cu vârsta? Este mereu nevoie de tratament? Ce medicamente și ce alte soluții există? Cum poate fi un copil ajutat acasă?
Discuțiile online despre ADHD reflectă uneori speranță, dar și naivitate. Este trist atunci când copiii și adolescenții resimt efectele opririi medicației, uneori părinții ignorând inclusiv sfatul medicilor, chiar și atunci când există progres terapeutic, iar efectele benefice sunt vizibile.
Deși există discrepanțe între studii și ghiduri clinice, este necesară o abordare personaliză și bazată pe dovezi. Articolul publicat în European Journal of Child and Adolescent Psychiatry evidențiază importanța considerării prejudecăților și calitatății datelor în evaluarea abordărilor în ADHD.
Când auzim despre autism și ADHD, ne-am putea gândi la două moduri de a fi distincte, dar realitatea este mult mai complexă. Conform ultimelor manuale de diagnostic, o persoană care este autistă poate avea și ADHD și vice-versa.
Declarația de consens privind ADHD-ul la adulți oferă cele mai recente recomandări bazate pe dovezi, argumentând necesitatea evaluării cuprinzătoare, opțiunile de tratament stimulante și non-stimulante și polifarmacia în comorbidități, accentuând importanța abordării multi-modale și monitorizării.
Acest articol detaliază protocoalele terapeutice pentru ADHD, oferind îndrumări despre cum să navigăm printre recomandările contradictorii ale medicilor, cu referințe la protocoalele CNAS, European Guidelines Group, European Network of ADHD și NICE NG87 pentru o înțelegere profundă și informată.
